„Satul este cătărat pe dealuri. 0 râpă adâncă îi scrijăla ,coasta. Casele par aruncate cu tăpoiul. Primăvara atârna pe creştetul miilor de pomi mirajul cununilor aşezate de o mână nevăzută. Păsări cântătoare slovoslovesc. Miresme ca din vasul de alabastru al Magdalenei urcă pină sus pe zarea de lumină a Covoare verzi de semănătură crudă pe coastele satului se intind ca nişte ape ce dorm Şesul Jeravătului era punctat de nenumărate oi vite mari. Mieii viteii se zbenguiau printre ele iar rândunelele „furau apă” zbenguindu-se în văzduh. Gara mică din câmpie sclipea ca un briliant. Ghirlănzi de sate până hăt departe se ţeseau în vatalele primăverii.”
lon Gr. Oprişan – anul 1945
Extras din MONOGRAFIE – Bălăbănești un sat de răzăși – Neculai Pământ, Delia-Elena Guță(Pământ), Florin Munteanu
